Supranumită “marea Sibiului”, staţiunea este vizitată anual de mii de turişti care vin să se trateze cu apele sărate concentrate şi nămolul sapropelic sau să se bucure de cadrul natural ori de posibilităţile de agrement pe care le oferă.
Cele mai concentrate ape cloruro-sodice, nămoluri puternic mineralizate şi topoclimatul sedativ sunt factori naturali deosebit de prielnici pentru regenerarea forţelor psihice şi fizice, potrivit https://balneologietransilvania.ro.
Localitatea a fost atestată documentar în anul 1263. În secolele XV-XVI Salina din Ocna Sibiului era considerată una din cele mai importante din Transilvania. Cu timpul, pe locul salinelor părăsite şi inundate cu apa provenită din precipitaţii s-au format lacuri cu o concentraţie mare de săruri, în număr de 52 dintre care 16 sunt mai bine cunoscute şi folosite pentru balneaţie: lacul Horea, lacul Cloşca, lacul Crişan, lacul Fără Fund, lacul Inului, lacul Mâţelor, lacul pentru gheaţă, lacul Avram Iancu, lacul Ocniţa, lacul Rândunica, lacul Brâncoveanu, lacul Auster, lacul Gura minei, lacul Mihai Viteazul, Balta cu nămol, lacul Verde.
Lacurile naturale sărate reprezintă principala atracţie turistică din zonă: Lacul Brâncoveanu este cel mai concentrat, Lacul Avram Iancu cel mai adânc, Lacul Fără Fund, Lacul Vrăjitoarelor, care este situat la marginea pădurii cu aspectul unei mlaştini invadată de vegetaţie ce i-a adus denumirea actuală.
