Există multe religii pe glob. Şase dintre cele mai importante sunt creștinismul, iudaismul, islamismul, budismul, hinduismul și sikhismul. Aceste religii s-au răspândit mult peste granițele locurilor de origine, având adepţi pe tot globul.
Religia reprezintă un ansamblu de credințe care ajută oamenii să înțeleagă lumea și evenimentele ce se petrec în ea. Majoritatea credincioșilor cred într-un Dumnezeu sau în mai mulți zei. În iudaism, creştinism și islamism, oamenii venerează un singur Dumnezeu, pe când în alte religii, precum șintoismul și hinduismul, ei divinizează mai mulți zei.
Oamenii venerează zei încă din vremurile antice. Ei au crezut dintotdeauna că lumea a fost creată de una sau de mai multe ființe invizibile. Numeroase credințe antice se concentrau asupra elementelor naturale, precum soarele și ploaia, ambele necesare vieții. Oamenii au simțit că trebuie să venereze zeii soarelui și ai ploii și să le aducă jertfe pentru a avea grijă ca recoltele să crească.
Religiile din zilele noastre diferă între ele, însă au și multe asemănări. Oamenii urmează ritualuri prestabilite pentru sărbătorile sfinte. Ei se adună în locuri de închinăciune, cum ar fi biserica, sinagoga, moscheea sau templul, pentru a se ruga, iar majoritatea religiilor au preoți care oficiază slujba și predică oamenilor.
IUDAISM
Iudaismul este religia poporului evreu. Evreii cred singur Dumnezeu care a creat Cerul și Pământul. Dumnezeu a făcut un legământ cu toți cei care duc o viață corectă și onestă. Cartea sfântă a acestora este Tanah, sau Biblia ebraică (Vechiul Testament din Biblia creștină). Cea mai importantă parte din ea este Tora, care cuprinde legile lui Dumnezeu. Biblia, împreună cu multe sărbători evreiești, comemorează evenimente din istoria Israelului, locul de unde își trag originea evreii.
Tradiția interzice evreilor să lucreze sâmbăta, ziua sabatului. Cuvântul „sabat” provine din ebraică și înseamnă repaus. Sâmbăta este ziua principală de rugăciune a evreilor, când aceștia merg la sinagogă pentru a participa la serviciul religios oficiat de un rabin.
SIKHISM
Majoritatea adeptilor sikhismului trăiesc în provincia Punjab din India. Orașul lor sfânt este Amritsar. Aceștia urmează învățăturile a zece lideri spirituali denumiți guru (guru este un cuvânt din limba punjabi care înseamnă „om sfânt”). Toți acești lideri spirituali au trăit între 1469 și 1708. Primul dintre ei și fondatorul acestei religii a fost Guru Nānak, născut în religia hindusă. Nānak considera că ceremoniile și ritualurile religioase îi despărțeau pe credincioșii diferitor confesiuni, el susținea că ceea ce contează este în cine cred și modul în care cred. Guru care i-au succedat au fost aleși să-i continue misiunea.
Adeptii sikhismului cred în existența unui singur Dumnezeu care a creat Universul. Locaşul lor de rugăciune se numeşte gurdwara, care înseamnă ,,casa lui Dumnezeu”. Nu există preoți în această religie. Enoriaşii, denumiți granthi, oficiază slujba religioasă citind din scrierile Guru Granth Sahib într-o gurdwara, oricare dintre membrii congregației poate lua cuvântul la aceste slujbe. Adepții sikhismului trăiesc actualmente aproape în toată lumea, iar ziua de rugăciune este adaptată la tradițiile țării în care se află.
HINDUISM
Hinduismul este una dintre cele mai vechi religii ale lumii, ale cărei începuturi se regăsesc în India de acum peste 4 000 de ani. Hinduşii cred într-o serie de idei denumite colectiv dharma, sau adevărul. Toate ființele sunt înzestrate cu un suflet care renaște de mai multe ori atât în formă de om, cât și în formă de animal. Acțiunile omului, sau karma, din viața prezentă vor decide soarta sa în viața următoare.
Hinduismul are mulți zei, toți fiind ipostaze diferite ale aceluiași spirit suprem, denumit Brahman. Cei mai importanți trei zei sunt Brahma – Creatorul, Vișnu – Păstrătorul şi Şiva – Distrugătorul.
Locul de rugăciune al hinduşilor se numeşte mandir, de multe ori denumit simplu templu. Asemenea temple există pretutindeni în lume, acolo unde s-au stabilit grupuri de hinduşi. Multe dintre acestea sunt minuțios decorate cu incrustații și sculpturi. Fiecare mandir are preoți care îndeplinesc ceremoniile religioase și au grijă de imaginile sacre ale zeilor.
Pentru hinduși, fluviul Gange, care străbate partea de nord a Indiei și Bangladesh-ul, este un fluviu sacru, crezând că scăldatul în el îi curăță de păcatele lumeşti.
Milioane de hinduși merg în pelerinaj în orașul sfânt Vārānasi (cunoscut și sub numele de Benares). Vārānasi este unul dintre cele mai vechi orașe din India și locul unde se regăsesc niște trepte speciale, denumite ghats, așezate de-a lungul malului fluviului, care permit oamenilor să se scalde în Gange. Pelerinii iau cu ei câte puțin din apa fluviului pe care o consideră o binecuvântare.
BUDISM
Budiștii nu venerează niciun zeu, ci urmează învățăturile unui prinț indian pe nume Siddhartha Gautama (circa 563–483 î. Hr.). Siddhartha a trăit o viață luxoasă la palatul tatălui său până ce a văzut suferința din jur și a vrut să afle o explicație. El a părăsit palatul şi a petrecut șase ani citind și stând de vorbă cu oameni sfinți. Într-o zi, Siddhartha s-a așezat sub un smochin și a hotărât să nu părăsească locul până ce nu află un răspuns. După 49 de zile, el a ajuns într-un stadiu de înțelepciune în care a reușit să perceapă suferința omului și să afle cum oamenii pot trăi în pace și armonie unii cu alții. Se spune că acesta ar fi ajuns la nirvana, la iluminare (numele Buddha înseamnă „cel iluminat”). El şi-a petrecut restul zilelor călătorind și învățându-i pe oameni cum să trăiască o viață mai bună și mai fericită.
Buddha a predicat patru „adevaruri nobile”. Primul: viața este plină de suferință. Al doilea: suferința este rezultatul lăcomiei. Al treilea: suferința dispare dacă omul încetează să tânjească după bunuri materiale. Al patrulea: există o cale spre pacea sufletească.
În prezent, pe glob există aproximativ 400 de milioane de budişti, majoritatea trăind în Orientul Îndepărtat. Unii budiști sunt călugări sau călugăriţe, putând astfel să împărtășească oamenilor din învățăturile lui Buddha, sau dharma. Călugării și călugărițele budiste trăiesc o viață simplă la mănăstiri, oficiind ceremoniile în temple și în mănăstiri, locuri în care oamenii vin să mediteze şi să-l proslăvească pe Buddha. Învățăturile lui Buddha au fost pentru prima dată consemnate la aproape 300 de ani după moartea sa și acestea constituie textele sacre ale budismului.
Există două mari curente budiste: theravāda și māhāyana. Acestea diferă în sărbătorile pe care le țin, dar cu toții serbează viața, iluminarea și moartea lui Buddha, cele mai importante trei sărbători din calendarul budist
CREȘTINISM
Creștinii cred în existența unui singur Dumnezeu, care a trimis pe fiul său Isus Hristos pe pământ să salveze omenirea prin jertfa propriei sale vieți. Numele Hristos provine din limba greacă și înseamnă ,,unsul lui Dumnezeu”. Biblia, cartea sfântă a creştinilor, conține atât Vechiul Testament, sau Biblia ebraică, cât și Noul Testament, care descrie viața și lucrările lui Isus și ale discipolilor săi.
Isus s-a născut acum 000 de ani în Iudeea, care făcea, pe atunci, parte din Imperiul Roman. Și-a petrecut viața învățând oamenii despre dragoste şi iertare. El a avut mulți discipoli, însă și-a făcut duşmani printre preoții evrei.
Preoții l-au convins pe guvernatorul roman să-l condamne pe Isus la moarte prin crucificare. Însă adepții săi, mai ales Sf. Pavel, au continuat să predice mesajul creștin în întregul Imperiu Roman. Romanii au fost împotriva creștinismului mult timp, dar, până la urmă, acesta a devenit religia oficială a imperiului pe vremea împăratului Constantin cel Mare (circa 270-337 d. Hr.).
După căderea Imperiului Roman, creștinismul a continuat să se răspândească în noile imperii care au răsărit în Europa. Din ce în ce mai mulți oameni s-au convertit la creștinism.
De-a lungul secolelor, misionarii creștini au călătorit prin lume ca să convertească alte popoare la creștinism. În prezent, pe glob există peste un miliard de creștini.
Creștinii iau parte la două mari taine, acțiuni care consolidează legătura cu Dumnezeu. Prima este sfânta împărtăşanie, în care enoriaşii împart pâine și vin sfințit.
Oamenii sunt primiți în comunitatea creștină prin botez, care este a doua mare taină, un semn al spălării păcatelor. Copiii și nou-născuții se botează prin stropire cu apă pe cap.
Există mai multe ramuri ale creștinismului: romano-catolică, protestantă și ortodoxă. Toate cele trei confesiuni respectă unele principii de bază, însă între ele există și diferențe. În Biserica Romano-Catolică, papa (cuvânt care provine din latină și înseamnă tată) deține autoritatea supremă. Creștinii ortodocși îi consideră pe patriarhii lor drept autoritate supremă. Protestanții cred că Biblia este singura autoritate. Sărbătorile creștine sunt repartizate pe tot anul, însă două dintre ele se consideră cele mai importante: Naşterea Domnului, sau Crăciunul, când serbăm nașterea lui Isus Hristos, și Paștele, când celebrăm învierea lui Isus și înălțarea Sa la Cer.
Creştinii se închină în biserică sau în catedrală, aceasta din urmă fiind biserica principală a unei eparhii (dieceze), care este o diviziune administrativă bisericească condusă de un episcop. Bisericile şi catedralele se construiesc în diverse stiluri arhitectonice,însă majoritatea au un turn înalt. Cel mai înalt turn de biserică din lume, cu înălțimea de 161 de metri, este cel al Catedralei din Ulm, Germania. Construcţia acestei catedrale a început în 1377 şi s-a încheiat în 1890.
ISLAMISM
Islam înseamnă „supunere în fața lui Dumnezeu”. Adepții islamului se numesc musulmani, iar fondatorul lui a fost Profetul Mahomed. Acesta se afla în pelerinaj pe Muntele Hira, în apropiere de Mecca, atunci când îngerul Gabriel i s-a arătat și i-a spus că nu există decât un singur Dumnezeu, pe nume Allah, și că el, Mahomed, trebuie să îi devină profet și să propovăduiască oamenilor voinţa lui Dumnezeu.
Profetul Mahomed a început să propovăduiască, spunea însă, inițial, oamenii au refuzat să creadă ce le acesta. Locuitorii din Mecca obțineau bani de pe urma pelerinajelor în acest oraș și nu vroiau ca lucrurile să se schimbe. În anul 622 î. Hr., Profetul Mahomed și discipolii săi au fost nevoiți să fugă din Mecca în orașul Yathrib, care mai târziu a fost redenumit Medina, sau „Oraşul Profetului”. Fuga din Mecca, cunoscută ca hijra, marchează începutul calendarului religios islamic.
Profetul Mahomed a continuat să propovăduiască în Medina, anunțând oamenii că Allah i-a spus acestuia să-i îndemne să trăiască în pace și să înceteze războaiele dintre triburi. Cuvintele lui Allah, pe care Profetul Mahomed le-a transmis oamenilor, au fost consemnate în cartea sfântă a islamului, Coranul, pe care toți musulmanii trebuie să o respecte.
Pentru musulmani, islamul este un mod de viață susținut de cinci reguli, sau stâlpi ai credinței: mărturia de credință (Nu există Dumnezeu în afară de Allah, Profetul Mahomed este mesagerul acestuia); rugăciunea (făcută de cinci ori pe zi); dania (musulmanii trebuie să dea de pomană săracilor cel puțin o dată pe an); postul (musulmanii trebuie să postească de la răsăritul soarelui până la apus, mai ales în luna Ramadan) și pelerinajul la Mecca (cel puțin o dată în viață). Musulmanii se roagă în moschei și sunt chemați la rugăciune de cinci ori pe zi, la vremea stabilită în Coran. Liderii spirituali ai islamului se numesc imami.
În timpul rugăciunii în moschee, enoriașii se grupează în linie dreaptă în spatele imamului. Bărbații și băieții stau împreună, în timp ce femeile și fetele stau separat. Toată lumea îl urmărește pe imam și repetă ceea ce acesta face.
Vinerea este o zi importantă pentru musulmani, deoarece aceștia se adună la moschee să asculte predica imamului, iar asemenea adunare se numește salat-ul-jumu’ah. Astfel de ocazii sunt importante pentru musulmani, fiindcă le oferă posibilitatea să se cunoască, mai ales acolo unde comunitatea musulmană este puțin numeroasă.
Musulmanii au două sărbători religioase importante. Prima este Eid Al-Fitir, dezlegarea de postul Ramadanului. Ramadanul este perioada postului și a rugăciunii care durează o lună întreagă și marchează prima întâlnire a Profetului Mahomed cu îngerul Gabriel. În această perioadă, musulmanii cu vârsta de peste 12 ani trebuie să postească de la răsăritul soarelui până la apus. Odată cu apariția lunii noi la sfârșitul Ramadanului, toți musulmanii celebrează Eid Al-Fitir, o sărbătoare de trei zile. Oamenii se îmbracă în cele mai bune haine ale lor, își fac cadouri unii altora și închină rugăciuni la moschee.
A doua sărbătoare importantă este Eid Al-Adha, sărbătoarea sacrificiului, care are loc la sfârșitul hajj-ului, pelerinajul la Mecca. Toți musulmanii trebuie să meargă în pelerinaj la Mecca, cel puțin o dată în viață, dacă sănătatea și starea materială le-o permit. Pelerinajul durează câteva zile, iar pelerinii se pot opri în Arabia două sau trei săptămâni pentru a vizita moscheea Profetului Mahomed din Medina și alte locuri sfinte ale islamului. Aproximativ două milioane de musulmani din lumea întreagă urmează itinerarul pelerinajului în fiecare an. Musulmanii sărbătoresc sfârşitul pelerinajului prin rugăciune și daruri aduse în moschee.
Calendarul musulman a fost conceput în funcție de fazele lunii, astfel că sărbătorile musulmane au date diferite de la un an la altul.
