La 5 octombrie 1830 a încetat din viaţă cărturarul şi memorialistul Dinicu Golescu (născut în 7 februarie 1777). A înfiinţat în 1826, pe moşia sa din Goleşti, o şcoală în care tinerii puteau învăţa gratuit, indiferent de categoria socială din care făceau parte. A fost membru fondator al Societăţii literare (1827) şi a contribuit activ la apariţia primului ziar în limba română, „Curierul românesc”.
Dinicu Golescu, pe numele real Constantin Golescu, era cel de al patrulea copil al banului Radu Golescu şi al Zoiţei, fiica clucerului Constantin Florescu. Vlăstar al uneia din vechile familii boiereşti din Ţara Românească, a primit, ca şi fratele său, Iordache Golescu, o educaţie îngrijită, acasă şi la Academia grecească din Bucureşti.
Împreună cu fratele său, Iordache, participă la înfiinţarea unei societăţi literare secrete la Braşov, iar în 1825 în timpul călătoriei sale prin Europa a fost iniţiat în francmasonerie într-o lojă masonică din Elveţia; în acelaşi an, revenit din călătorie, începe să participe la lucrările unei loji bucureştene.
A fost ispravnic, hatman şi mare logofăt în Muntenia. A înfiinţat în 1826, pe moşia sa din Goleşti, o şcoală în care puteau învăţa gratuit, pe cheltuiala lui, tineri indiferent de categoria socială din care făceau parte.
În 1826, Dinicu Golescu împreună cu Ion Heliade Rădulescu au scos revista „Curierul românesc” care avea o orientare iluministă. Anul următor, împreună cu Ion Heliade Rădulescu, a pus bazele „Societăţii Literare” din Bucureşti. În acelaşi an iniţiază apariţia primei reviste în limba română „Fama Lipschii” (gazetă tiparită la Leipzig, în Germania, cu apariţie lunară).
Dintre scrierile sale, cea mai importantă este Însemnare a călătoriei mele, Constantin Radovici din Goleşti, făcută în anul 1824, 1825, 1826, tipărită la Buda în 1826. Este primul jurnal călătorie tipărit din literatura română.Notele sale de drum cuprind referiri critice la starea de înapoiere socială şi culturală a Ţării Româneşti. Sub raportul limbii literare, lucrarea lui Golescu oglindeşte trecerea de la limba română literară veche la limba română literară modernă.
