Romii sau țiganii, cum erau cunoscuți în trecut, sunt o etnie cu origini încă misterioase care a ajuns în stăpânirea boierilor și clerului din Principatele Române acum câteva sute de ani în urmă. Traseul migrației acestora către Principtate este încă subiect de dezbatere, în schimb soarta lor în Moldova și Valahia este bine cunoscută din scrierile vremii. Timp de câteva secole aceștia au avut statutul de robi, fiind exploatați din toate punctele de vedere de marii feudali laici și ecleziastici. Au fost eliberați din robie abia la mijlocul secolului al XIX-lea. Chiar și după aceea, romii s-au zbătut multă vreme în sărăcie și marginalizare, politicile de integrare ale acestora fiind mult timp aproape inexistente.
Romii, o populație cu origine misterioasă care însoțeau triburile de migratori
Originea țiganilor, cum erau cunoscuți în Evul Mediu românesc, este destul de misterioasă. Adică nu există o unanimitate de opinii privind originea geografică și etnică precisă a populațiilor rome. Unii specialiști, în special lingviștii, spun că romii vin din zona Asiei, mai precis din zona Indiei de nord, actualul Punjab. Şi traseul lor este un subiect de dezbatere pentru cǎ nu se știe cu exactitate ce rută au urmat către Europa. La vremea migrației, romii erau nomazi. Poate au fost de la început sau au devenit nomazi din cauza unor evenimente excepționale în zona lor de baștină, fie invazii, fie cataclisme. Se presupune că romii au plecat din Punjab, undeva prin secolul al XII-lea, și s-au deplasat vreme de câteva decenii, prin Armenia, către Imperiul Bizantin.
Spre deosebire de mulți nomazi asiatici, romii nu erau populații războinice, fiind mai degrabă recunoscuți pentru talentul lor meșteșugăresc, fiind buni la prelucrarea metalelor și a lemnului. Pentru ca erau neamuri fără putere militară, romii au fost expuși marginalizării și exploatării prin zonele pe unde au trecut. În Imperiul Bizantin erau numiți „egipteni”, poate din cauza culorii pielii. Totodată, mulți le spuneau „athinganos”, de unde vine și numele de „țigan”. Acest cuvânt însemna „de neatins”. Și în legătură cu această denumire au fost emise mai multe ipoteze. De la cele peiorative, adică „de neatins”, o categorie paria, de jos, până la cele cu impact religios. Mai precis, romii ar fi fi o serie de convingeri cultural-religioase care le interziceau să fie atinși de străini.
În secolul al XIII-lea, prezența lor este atestată în Imperiul Bizantin, atunci când patriarhul Gregorios II Kyprios vorbește despre athinganos și taxele pe care aceștia le-au plătit. Nu au zăbovit prea mult prin Imperiul Bizantin, poate tocmai datorită acelor taxe împovorătoare. În secolul al XIV-lea sunt prezenți în Bulgaria și Serbia, după cum arată documentele din 1348 și 1378, emise de țarul sârb Ștefan Dușan și țarul bulgar Șișaman. O altă ipoteză arată că romii au ajuns în Balcani odată cu trupele otomane. Alții spun, și aceasta este varianta considerată cea mai plauzibilă, cǎ romii au fost aduși ca robi din Imperiul Otoman în mănăstirile din Balcani închinate Patriarhiei de la Constantinopol sau mănăstirilor grecești.
Aduși de voievozi ca robi pe domeniile boierești și mănăstirești
Așa au ajuns și în Principatele Române. Unele opinii spun că aceștia au ajuns prima dată în Oltenia și Muntenia aduși de triburile pecenegilor și cumanilor, războinici de stepă din Asia. Cea mai plauzibilă variantă este importul de robi din Bulgaria și Serbia. Romii au ajuns robi pe moșiile și la mănăstirile din Valahia, aduși, probabil prin secolul al XIV-lea, de voievozii care se înrudeau cu țarii bulgari și sârbi. Primii robi țigani din Principate sunt amintiți de un document din 1385. Este vorba despre un act de danie al voievodului Dan I al Țării Românești prin care 40 de sate țigănești sunt dăruite Mănăstirii Tismana. Feudalii valahi aveau, de asemenea, robi țigani.
În Moldova, romii au ajuns mult mai târziu. Sporadic sunt menționați în timpul lui Alexandru cel Bun, în secolul al XV-lea. Cei mai mulți robi țigani ajung în Moldova, în timpul lui Ștefan cel Mare. Acesta îi aduce, drept pradă de război, în urma campaniilor îndreptate împotriva Valahiei. Inițial, romii au fost dați ca robi pe domeniile mănăstirilor. Se spune că peste 17.000 de robi au fost aduși de Ștefan cel Mare în Moldova. Romii erau folosiți ca meșteșugari pe domeniile boierești, în special fierari, potcovari sau geambași. Alții erau utilizați ca servitori și salahori. Femeile rome erau ținute ca slujnice de boieroice, ca un bun exotic.
