Crahul Bursei de pe Wall Street. 24 octombrie 1929 a fost in istorie ziua cunoscuta ca „Joia Neagra”. New York Stock Exchange, cea mai importanta bursa din lume a fost lovita de o scadere catastrofala a pretului actiunilor . Urmeaza o reactie in lant ca urmare a lipsei de incredere a populatiei in economia americana.
Consumul populatiei se micsoreaza, iar criza este transferata rapid in toate colturile lumii. Datele ne-au aratat ca Joia Neagra a fost mai degraba un efect decat o cauza a depresiunii. Marea Criza nu a fost o afacere de o zi. Inca de pe 5 septembrie, valoarea actiunilor scadea, dupa ce in urma cu doua zile atinsese un nivel maxim.
Alte scaderi au avut loc la inceputul lunii octombrie, depreciere descrisa in „Wall Street Journal”-ul acelor timpuri drept o „corectie bine-venita, in conditiile in care unele actiuni cresc, iar altele scad”. A fost cu siguranţă cea mai mare catastrofă financiară din toate timpurile. De la instalarea preşedintelui Hoover (omul ineficient la locul nepotrivit ), patima speculativă făcuse să se urce cursul acţiunilor la sume mult superioare valorii capitalurilor reale.
Pe de altă parte, încă din iunie începuse reducerea producţiei de oţel şi automobile, acumularea de produse industriale în depozite lua proporţii alarmante, ritmul construcţiilor s-a încetinit, numărul şomerilor a crescut de la 1,5 milioane de şomeri în 1929, la 12 milioane de şomeri în 1932 ( din 4 muncitori activi în 1929 unul era şomer în 1932 ).
În martie 1933 se ajunge la punctul maxim al crizei – numrul şomerilor a ajuns la 17 milioane, in conditiile in care, in acea vreme nu existau asigurări sociale. Comerţul exterior al SUA s-a redus cu un sfert. Exportul de capital american s-a oprit, vechile investiţii s-au micşorat, valoarea dolarului scade, iar debitorii europeni au încetat plata datoriilor de război conform planului Young.
Crahul bursier din octombrie 1929 se-a reflectat iniţial în prăbuşirea producţiei, investiţiilor, preţurilor şi veniturilor, ca şi a comerţului internaţional, dar şi prin înmulţirea falimentelor şi creşterea vertiginoasă a şomajului. Dacă interpretarea catastrofei este infinit mai grea decât analiza sa, nu există niciun dubiu că crahul de pe Wall Street ocupă un loc esenţial în procesul de declanşare a crizei , punând în evidenţă slăbiciunile gestiunii americane, ruinând tot sistemul de credit şi lipsind factorii de decizie de posibilitatea unei reacţii eficiente. Din SUA criza s-a răspândit în lumea întreagă începând cu 1931, prin intermediul schimburilor financiare şi comerciale.
