Centrul Capitalei are povești de spus actualelor și viitoarelor generații despre fabricile de bere de odinioară. La sfârşitul secolului XIX, berea devenise deja o băutură populară fiind preferată în locul tăriilor.
Primele berării din Bucureşti
Am fost invitați de Ursus să aflăm istoria primelor berării din Capitală, relatată de Damian Anfile (poate fi ascultat în podcastul Ursus).
Am plecat de pe Calea Victoriei, din fața hotelului Novotel și am ajuns la Hanul lui Manuc.
Prima oprire a fost la ceea ce se numea cândva Băcănia Dragomir Niculescu, un local unde se servea bere din import adusă din Munchen.
Am poposit tot unde ghidul nostru ni l-a introdus pe Caragiale în istoria berăriilor.
Am aflat că după ce a falimentat cu Cooperativa, Caragiale a cerut ajutorul regelui Carol I, care i-a oferit un împrumut cu condiția „să nu mai facă așa niciodată”. Curând, însă, preia Gambrinusul – locul care avea să devină apogeul berii interbelice. Caragiale a fost asociat astfel în mai multe berării.
Berăria Victor Mircea, situată la demisolul actualului Cerc Militar. Acolo, berea se servea direct din butoi – fără acid, dar cu spumă densă.
Am poposit la Caru cu Bere care are o arhitectură neogotică semnată de un arhitect polonez și ascunde și simboluri amuzante: un cocoș și o pisică sculptate la intrare, semn că berăria funcționa „de când cânta cocoșul, până mieuna pisica”
Într-un final am ajuns la Hanul Lui Manuc, unde s-a servit masa.
Hanul lui Manuc a fost construit în 1806 de Manuc Marzayan (Manuc Bei), un negustor bogat, și se distinge prin arhitectura sa unică, cu arcade sculptate și galerii. A fost un centru important de comerț și afaceri, dar și un loc pentru întâlniri politice, găzduind negocierile de pace de la sfârșitul războiului ruso-turc (1806-1812). Hanul a suferit multiple restaurări de-a lungul timpului.
