Crăciunul, sărbătoarea dedicată nașterii lui Iisus Hristos, este celebrat de majoritatea creștinilor pe 25 decembrie, conform calendarului gregorian.
Cu toate acestea, primii creștini nu marcau nașterea lui Iisus, iar data exactă a acestui eveniment rămâne necunoscută. Unii cercetători susțin că nașterea ar fi avut loc primăvara, plasând-o mai aproape de Paște, sărbătoarea Învierii lui Iisus.
Originea Crăciunului și alegerea datei de 25 decembrie își au rădăcinile în lumea greco-romană antică, iar primele sărbătoriri ar fi început în secolul al II-lea.
Istoricul creștin roman Sextus Julius Africanus a datat concepția lui Iisus pe 25 martie, o dată pe care o asocia și cu crearea lumii. Dacă se adaugă nouă luni, aceasta ar plasa nașterea lui Iisus pe 25 decembrie.
În secolul al III-lea, Imperiul Roman, încă necreștinat, sărbătorea pe 25 decembrie renașterea Soarelui Neînvins (Sol Invictus), marcând revenirea zilelor mai lungi după solstițiul de iarnă. Această sărbătoare urma popularul festival roman Saturnalia, care includea mese festive și schimb de cadouri.
Tot pe 25 decembrie era celebrată și ziua de naștere a zeului indo-european Mithra, o divinitate a luminii și loialității, a cărei cult era popular printre soldații romani.
Crăciunul în Imperiul Roman și creștinarea sărbătorii
Biserica din Roma a început să sărbătorească oficial Crăciunul pe 25 decembrie în anul 336, în timpul domniei împăratului Constantin.
Deoarece Constantin transformase creștinismul în religie oficială a imperiului, unii istorici speculează că alegerea acestei date ar fi avut un scop politic: slăbirea influenței sărbătorilor păgâne. În partea estică a Imperiului Roman, data de 25 decembrie a fost acceptată mai târziu, favorizându-se inițial data de 6 ianuarie. Crăciunul nu a devenit o sărbătoare creștină majoră până în secolul al IX-lea.
