Organizația Mondială a Sănătății (OMS), instituție specializată a Națiunilor Unite, cu sediul la Geneva, a fost creată la 22 iulie 1946, cu scopul menținerii și coordonării situației sănătății populațiilor pe glob. A început să funcționeze efectiv din 7 aprilie 1948, an în care și România a devenit stat membru al organizației. În prezent, aceasta are 193 de state membre, reprezentanțe în 147 de țări și șase birouri regionale.
Organizaţia Mondială a Sănătăţii – OMS este o organizaţie internaţională care are rolul de a menţine şi coordona situaţia sănătăţii populaţiilor pe glob. În septembrie 2000 s-a desfăşurat la New York Summit-ul Mileniului. Declaraţia Mileniului adoptată de 191 de ţări printre care şi România, fixează Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului – ODM: Reducerea sărăciei severe; Realizarea accesului universal la educaţia primară; Promovarea egalităţii între sexe şi afirmarea femeilor; Reducerea mortalităţii infantile; Îmbunătăţirea sănătăţii materne; Combaterea HIV/SIDA, a malariei şi a altor boli; Asigurarea unui mediu durabil; Crearea de parteneriate globale pentru dezvoltare.
Organizaţia Mondială a Sănătăţii – OMS, sau WHO – World Health Organization, este o organizaţie internaţională care are rolul de a menţine şi coordona situaţia sănătăţii populaţiilor pe glob. Sediul central al organizaţiei înfiinţată la 7 aprilie 1948 se află la Geneva, având în prezent un număr de 193 de state membre.
Rolul organizaţiei, stabilit în constituţia ei, este menţinerea în cea mai bună stare a sănătăţii populaţiilor de pe glob. Nivelul de sănătate atins trebuie să-i asigure omului o stare fizică şi psihică pentru a deveni productiv şi folositor societăţii.
Hotărârile OMS au caracter de recomandare, organizaţia sprijinind statele membre în scopul promovării sănătăţii prin dobândirea cunoştinţelor şi practicilor medicale.
OMS este un organism internaţional ce apără în mod obiectiv interesele celor trei „actori” principali dintr-un sistem sanitar:
1. producătorii de servicii de sănătate,
2. consumatorii acestor servicii,
3. terţul plătitor – administraţia de sănătate.
Există şi organizaţii pentru mediere între producătorii şi consumatorii de servicii de sănătate.
În anul 1948, prima Adunare Mondială a Sănătăţii a simţit nevoia creării unei zile mondiale a sănătăţii, iar din anul 1950, Ziua Mondială a Sănătăţii a fost celebrată pe 7 aprilie în fiecare an. Scopul acestei zile este de a creşte nivelul de cunoştinţe la nivel global pe o anumită temă de sănătate şi de a atrage atenţia asupra unei zone prioritare de care să se ocupe OMS. Această zi este este folosită ca punct de lansare a unor programe sau proiecte pe termen lung, ale căror acţiuni vor continua şi după această zi.
În fiecare an, Ziua Mondială a Sănătăţii celebrează o temă reprezentativă din punct de vedere al Sănătăţii Publice la nivel mondial.
În anul 1974, directorul general al OMS, dr. Halfdan Mahler, sublinia că starea de sănătate a populaţiei influenţează dezvoltarea economică şi este influenţată la rândul ei de către aceasta. Un an mai târziu, în 1975, a lansat conceptul „ Sănătatea pentru toţi până în anul 2000”. Tot în anul 1975 s-a adoptat prima rezoluţie referitoare la îngrijirile primare de sănătate, ele reprezentând o strategie pentru atingerea obiectivului sănătăţii pentru toţi până în anul 2000.
Activităţile desfăşurate în această direcţie au culminat cu organizarea unei întâlniri internaţionale OMS – UNICEF (Organizaţia Mondială a Sănătăţii – Fondul pentru Copii al Naţiunilor Unite) la Alma-Ata în 12 sept. 1978, la care au participat 134 guverne şi 67 organizaţii internaţionale.
Documentul fundamental al conferinţei a fost Declaraţia de la Alma-Ata. Declaraţia sublinia că un obiectiv social principal al guvernelor, organizaţiilor internaţionale şi al întregii comunităţi mondiale ar fi atingerea de către toţi oamenii lumii, până în anul 2000, al unui nivel al sănătăţii care să le permită să ducă o viaţă productivă din punct de vedere social şi economic. Cheia atingerii acestui obiectiv sunt îngrijirile primare de sănătate.
Raportul OMS – UNICEF asupra îngrijirilor primare de sănătate constituie o bază socială pentru funcţionarea şi dezvoltarea în continuare a îngrijirilor primare de sănătate în lume. Declaraţia Conferinţei conţine 22 de recomandări care se bazau pe definirea îngrijirilor primare de sănătate.
În septembrie 2000 s-a desfăşurat la New York Summit-ul Mileniului, la care au participat regi, şefi de state şi prim-miniştrii din peste 150 de ţări. Declaraţia Mileniului adoptată de 191 de ţări printre care şi România, fixează Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului – ODM.
Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului – cu ţinte precise de atins până în anul 2015 sunt:
1. Reducerea sărăciei severe;
La nivel global, peste un miliard de persoane trăiesc cu mai puţin de un dolar pe zi. Subnutriţia reprezintă principală cauză de deces în rândul copiilor. Dublul angajament asumat este de a înjumătăţi, până în 2015, numărul persoanelor al căror venit este mai mic de un dolar pe zi şi al oamenilor care suferă de foame. Nivelul sărăciei extreme a scăzut de la aproape o treime din populaţia globului în 1990 la o cincime în 2004. Dacă această tendinţă va continua, ţinta ODM de reducere a sărăciei va fi atinsă la nivel global şi la nivelul majorităţii regiunilor. Ritmul progreselor înregistrate în Africa sub-sahariană nu va permite atingerea ţintei de reducere a sărăciei până în 2015.
2. Realizarea accesului universal la educaţia primară;
Peste o sută de milioane de copii din întreaga lume nu au acces la educaţie, aceştia provenind în special din ţările cele mai puţin dezvoltate. Lipsa accesului la educaţie reduce şansele şi oportunităţile acestora şi îngreunează eforturile de combatere a sărăciei. Frecventarea învăţământului primar la nivel global cu atingerea nivelului de 100% reprezintă o mare provocare.
3. Promovarea egalităţii între sexe şi afirmarea femeilor;
Multe persoane de sex feminin din ţările cele mai puţin dezvoltate se confruntă cu dificultăţi în a accede la sistemul de învăţământ sau în a-şi găsi un loc de muncă. În aceste condiţii, femeile se află în imposibilitatea de a-şi asigura viitorul şi de a contribui la economia ţării.
4. Reducerea mortalităţii infantile;
În ţările cele mai puţin dezvoltate, aproape 11 milioane de copii mor anual din cauza unor boli curabile, cum ar fi diareea sau malaria, fenomenul putând fi evitat printr-o mai bună nutriţie şi un tratament medical corespunzător. Obiectivul este reducerea cu două treimi a ratei mortalităţii infantile în rândul copiilor sub 5 ani. Rata mortalităţii rămâne ridicată în multe ţări în ciuda progreselor înregistrate în anumite regiuni. Se estimează o reducere a ratei mortalităţii la mai puţin de o pătrime până în 2015. Cele mai puţine progrese se înregistrează în Africa sub-sahariană, unde conflictele armate, creşterea demografică, lipsa investiţiilor în servicii medicale şi răspândirea HIV/SIDA contribuie la agravarea situaţiei.
5. Îmbunătăţirea sănătăţii materne;
Mai mult de 500 000 de femei mor anual ca urmare a complicaţiilor tratabile survenite în urma sarcinii sau a naşterii. Pe termen lung, progresul real va depinde de îmbunătăţirile aduse în alte domenii, cum ar fi statutul femeilor, subnutriţia şi o mai bună educaţie.
6. Combaterea HIV/SIDA, a malariei şi a altor boli;
Răspândirea HIV/SIDA, a malariei şi a tuberculozei produce efecte devastatoare în ţările sărace, fiind înregistrată o creştere anuală a numărului de îmbolnăviri în special cu virusul HIV/SIDA. Numărul persoanelor decedate în urma infectării cu HIV/SIDA a crescut în 2006 la 2,9 milioane, în timp ce numărul persoanelor infectate cu HIV/SIDA a crescut de la 36,9 milioane în 2004 la 39,5 milioane în 2006. Malaria a provocat moartea a peste 18% din copiii sub 5 ani, în timp ce tuberculoza a ucis 1,6 milioane de oameni în 2005.
7. Asigurarea unui mediu durabil;
Populaţia săracă are, de cele mai multe ori, acces limitat la apă şi aer curat, esenţiale pentru sănătate. În acelaşi timp, populaţia săracă este cea mai afectată de pe urma schimbărilor climatice şi a degradării mediului, fiind dependentă de resursele naturale. Accesul la apă potabilă al populaţiei a crescut de la 78% în 1990 la 83% în 2004. În ciuda acestor progrese, situaţia socială şi politică din statele Africii subsahariene va împiedica cel mai probabil atingerea ţintei stabilită pentru 2015.
8. Crearea de parteneriate globale pentru dezvoltare;
O condiţie esenţială pentru prosperitatea ţărilor în curs de dezvoltare este participarea acestora la comerţul internaţional. În acelaşi timp, se impune o mai mare implicare a ţărilor dezvoltate pentru a reduce sărăcia. Prin adoptarea de către fiecare ţară a unor ţinte corelate ODM, specifice conţinutului naţional, s-a constituit un mecanism de monitorizare a progresului la scară naţională, regională şi globală.
Prin activitatea depusă, Organizaţia Mondială a Sănătăţii creează o lume mai sigură, în strânsă colaborare cu toate ţările implicate.
