Adesea numită Ziua Cenușii, Miercurea Cenușii, pentru credincioșii romano-catolici, anunţă începerea Postului Mare, îndemnând creştinii spre pocăinţă şi rugăciune. Iată ce trebuie să ştiţi despre această sărbătoare semnificativă.
În fiecare an, Miercurea Cenușii marchează, pentru credincioșii romano-catolici, începutul Postului Mare și este întotdeauna cu 46 de zile înainte de Duminica Paștelui.
În timpul Liturghiei (pentru catolici) sau a slujbei de închinare (pentru protestanți), preotul sau pastorul împărtăşeşte de obicei o predică menită să îndemne la reflectare şi apropiere de Iisus Hristos. Starea de spirit este solemnă; multe slujbe au perioade lungi de tăcere, în urma cărora credincioșii părăsesc lăcaşul sfânt în linişte, fără alte procesiuni.
De obicei, există un pasaj al Scripturii citit cu voce tare de preot sau de pastor. Credincioşii sunt rugaţi să îşi mărturisească în tăcere păcatele şi să se roage pentru iertarea acestora.
După încheierea slujbei, credincioşii sunt invitaţi să fie marcaţi pe frunte de preot sau de pastor cu semnul crucii făcut din cenuşă, spunându-le: „Adu-ți aminte, omule, că din țărână ești, și în țărână te vei întoarce” cuvintele pe care Dumnezeu i le-a spus lui Adam cu ocazia izgonirii sale din rai.
Cenușa, de obicei, este pregătită prin arderea ramurilor de palmier rămase de la Duminica Floriilor de anul trecut. În Duminica Floriilor, bisericile binecuvântează și împart ramuri de salcie (palmier, măslin sau de alt arbore) credincioşilor, o referință la intrarea lui Iisus în Ierusalim, când oamenii au lăsat ramuri de palmier în calea sa.
Cenușa acestei sărbători simbolizează două lucruri principale: moartea și pocăința.
„Cenușa este echivalentă cu praful, iar carnea umană este compusă din praf sau lut (Geneza 2: 7), iar când un cadavru uman se descompune, se întoarce în praf sau cenușă.”
Când venim să primim cenușă în Miercurea Cenușii, spunem că ne pare rău pentru păcatele noastre și că vrem să ţinem Postului Mare pentru a ne corecta greșelile, pentru a ne purifica inimile, pentru a ne controla dorințele și pentru a crește în sfințenie.
