Ani de zile, astronomii au prezis o soartă dramatică pentru galaxia noastră: o coliziune frontală cu Andromeda, cel mai apropiat vecin galactic de dimensiuni mari. Această fuziune – așteptată în aproximativ 5 miliarde de ani – a devenit un element de bază al documentarelor de astronomie, al manualelor și al scrierilor științifice populare.
Însă, în noul nostru studiu publicat în Nature Astronomy, condus de Till Sawala de la Universitatea din Helsinki, descoperim că viitorul Căii Lactee ar putea să nu fie atât de sigur pe cât se presupunea anterior.
Luând în considerare cu atenție incertitudinile din măsurătorile existente și incluzând influența gravitațională a altor galaxii din apropiere, am descoperit că există doar o șansă de aproximativ 50% ca Calea Lactee și Andromeda să se contopească în următorii 10 miliarde de ani.
De ce am crezut că o coliziune este inevitabilă?
Ideea că Calea Lactee și Andromeda se află pe un curs de coliziune datează de mai bine de un secol . Astronomii au descoperit că Andromeda se îndreaptă spre noi măsurându-i viteza radială – mișcarea de-a lungul liniei noastre de vedere – folosind o ușoară modificare a culorii luminii sale numită deplasare Doppler.
Însă galaxiile se deplasează și lateral pe cer, o mișcare cunoscută sub numele de mișcare proprie sau viteză transversală. Această mișcare laterală este incredibil de dificil de detectat, mai ales pentru galaxiile aflate la milioane de ani-lumină distanță.
Studiile anterioare au presupus adesea că mișcarea transversală a Andromedei era mică, făcând ca o viitoare coliziune frontală să pară aproape sigură.
Ce este diferit în acest studiu?
Studiul nostru nu a avut date noi. În schimb, am analizat din nou observațiile existente de la Telescopul Spațial Hubble și misiunea Gaia .
Spre deosebire de studiile anterioare, lucrarea noastră încorporează incertitudinea din aceste măsurători, în loc să presupună valorile lor cele mai probabile.
Am simulat mii de traiectorii posibile pentru Calea Lactee și Andromeda, variind ușor condițiile inițiale presupuse – lucruri precum viteza și poziția celor două galaxii – de fiecare dată.
Când am pornit de la aceleași presupuneri formulate în studiile anterioare, am obținut aceleași rezultate. Cu toate acestea, am putut explora și o gamă mai largă de posibilități.
De asemenea, am inclus două galaxii suplimentare care influențează traiectoriile viitoare ale Căii Lactee și ale Andromedei: Marele Nor Magellanic, o galaxie satelit masivă care se încadrează în prezent în Calea Lactee, și M33, cunoscută și sub numele de Galaxia Triangulum, care orbitează Andromeda.
Aceste galaxii însoțitoare exercită forțe gravitaționale care schimbă mișcările gazdelor lor.
M33 împinge ușor Andromeda spre Calea Lactee, crescând șansa unei fuziuni. Între timp, Marele Nor Magellanic deplasează mișcarea Căii Lactee departe de Andromeda, reducând probabilitatea unei coliziuni.
Luând în considerare toate acestea, am constatat că în aproximativ jumătate din scenariile simulate, Calea Lactee și Andromeda nu se vor contopi deloc în următorii 10 miliarde de ani.
Ce se întâmplă dacă se ciocnesc – sau nu –?
Chiar dacă o fuziune are loc, este puțin probabil să fie catastrofală pentru Pământ. Stelele din galaxii sunt separate de distanțe enorme, așa că coliziunile directe sunt rare.
Dar, în timp, galaxiile s-ar uni sub influența gravitației, formând o singură galaxie, mai mare – probabil una eliptică, mai degrabă decât spiralele pe care le vedem astăzi.
Dacă galaxiile nu se unesc, s-ar putea să se stabilizeze pe o orbită lungă și lentă una în jurul celeilalte – galaxii însoțitoare apropiate care nu se ciocnesc niciodată complet. Este un rezultat mai blând, dar totuși remodelează înțelegerea noastră asupra viitorului îndepărtat al Căii Lactee.
Ce urmează?
Cea mai mare incertitudine rămasă este viteza transversală a Andromedei. Chiar și mici schimbări ale acestei mișcări laterale pot face diferența dintre o fuziune și o pierdere la limită. Măsurătorile viitoare vor ajuta la rafinarea acestei valori și ne vor aduce mai aproape de un răspuns mai clar.
Încă nu avem un răspuns definitiv despre viitorul propriei noastre galaxii. Însă explorarea acestor posibilități arată cât de multe încă învățăm despre univers – chiar și aproape de casă.
