17 martie în Istorie

– 45 î.Hr. – Armata lui Iulius Cezar a ieșit învingătoare din Bătălia de la Munda;

– 1948 – S-a înființat UEO – Uniunea Europei Occidentale;

– 1959 – Tenzin Gyatso, al 14-lea Dalai Lama, liderul spiritual al Tibetului, a fugit din țară, autoexilându-se în India, după o răscoală armată nereușită a populației tibetane;

– 1991 – Boicotarea primului referendum din U.R.S.S. de către populația Republicii Moldova;

– 2004 – În Kosovo au izbucnit conflicte violente ce s-au soldat cu 19 morți, câteva sute de răniți și distrugerea mai multor biserici ortodoxe sârbești.

Sărbători Naționale

Irlanda – Ziua națională. Ziua Sfântului Patriciu (#SaintPatricksDay)

Sărbătorile Religioase

Biserica Ortodoxa Romana – Sf. Cuv. Alexie, omul lui Dumnezeu

În vremea dreptcredinciosului împărat Honoriu (395-423), era, în Roma cea veche, un bărbat credincios, anume Eufimian, mare dregător, cu multă avere, mii de slugi și multe palate, iar femeia lui, Aglaida cu numele, era credincioasă și cu frica lui Dumnezeu, dar nu avea copii.

Și erau oameni buni și darnici, că, iubind pe Dumnezeu, iubeau şi pe săraci şi în fiecare zi puneau trei mese în casa lor pentru sărmani, văduve, străini și bolnavi.

Adesea, Eufimian se smerea înaintea lor, zicând: ,,Nu sunt vrednic să calc pe pământul lui Dumnezeu”. Deci, după multe rugăciuni, Dumnezeu le-a dăruit rod pântecelui și au născut un fiu și, veselindu-se, l-au botezat și i-au pus numele Alexie.

Iar când s-a făcut mare, l-au dat la învățătura cărții și tânărul a ajuns foarte înțelept.

Cu cât înainta în vârstă, cu atât creștea în sufletul lui și dorința nemuririi și a vieții veșnice.

De multe ori, se simțea răpit în altă lume, numai la gândul veșnicei fericiri.

Toate bunătățile pământești i se păreau lucruri de nimic, puse alături de bucuria acestei nădejdi.

Drept aceea, s-a hotărât să se lepede de toate bunătățile cele de puțină vreme și trecătoare ale vieții de aici, și, așa, cu sufletul dezrobit de ispite, să moștenească viața veșnică întru Hristos. Deci, a început a se înfrâna, purtând în taină pe trupul său o haină de păr aspră și mult postea și priveghea, având în suflet dorința de a sluji lui Dumnezeu întru feciorie toată viața.

Dar, ca să nu-și supere părinții, a primit să se căsătorească, însă chiar în noaptea nunții a fugit, în taină, îmbrăcat în haine sărăcăcioase, luând din avuțiile sale aur și pietre scumpe din destul.

Deci, a tocmit o corabie și, plecând, s-a ascuns departe, în părțile de răsărit ale împărăției, tocmai în cetatea Edesa din Mesopotamia. Iar după ce s-a închinat chipului celui nefăcut de mână, adică Sfintei Mahrame trimise de Domnul Iisus lui Avgar, regele Edesei, a viețuit acolo, necunoscut și în sărăcie, vreme de 17 ani, locuind lângă biserica Născătoarei de Dumnezeu, din cetatea aceea.

și-a vândut, apoi, toate lucrurile de preț, pe care le luase de acasă, și, împărțind la săraci prețul câștigat, s-a îmbrăcat în haine și mai sărace și s-a făcut pe sine ca unul din cei care cerșesc milostenie, totdeauna postind, numai puțină pâine și apă gustând și împărtășindu-se în toate duminicile cu dumnezeieștile Taine ale lui Hristos. Iar, de lua vreo milostenie de la creștini, o împărțea cu ceilalți sărăci, mai bătrâni.

Și avea totdeauna fața lui plecată, iar mintea lui era sus, întru dumnezeiești gânduri îndeletnicindu-se, și atât i se uscase trupul de atâta înfrânare, încât i se veștejise frumusețea feței lui, ochii i se adânciseră, numai pielea și oasele i se vedeau și ajunsese de nerecunoscut.

Deci, fiind el iubit de Dumnezeu, s-a făcut descoperire despre el unui slujitor al acelei biserici, şi un glas ceresc îl numea pe Alexie ,,Omul lui Dumnezeu”, arătând că, precum pe capul împăratului stă coroana, așa Duhul Sfânt odihnește peste acesta și rugăciunea lui, ca o tămâie cu bun miros, de-a pururea urcă înaintea lui Dumnezeu.

Șenească, a plecat din Edesa, neștiind nimeni și, aflând o corabie la malul mării, care mergea în Cilicia, s-a urcat, gândind să viețuiască în cetatea Sfântului Pavel, în Tarsul Ciliciei, unde nu-l cunoștea nimeni.

Dar, fără de veste, din voia lui Dumnezeu, s-a făcut aprigă furtună pe mare și corabia, purtată de valuri, a ajuns la Roma. Atunci a hotărât să viețuiască lângă casa părinților săi, ca un necunoscut. Sfântul a ieșit în întâmpinarea tatălui său, celui iubitor de sărăci și de străini.

Și, fără să fie recunoscut, sub înfățișarea unui călător sărac, a căpătat învoire de la el să i se facă o colibă chiar la porțile palatului, și, în amintirea fiului său înstrăinat, tatăl a poruncit slugilor să aibă grijă a-i da hrană de la masa stăpânilor.

Și a petrecut Sfântul aici multă vreme, alți 17 ani, batjocorit și umilit de slugile tatălui său, dar iubit de sărmanii din cetate, care găseau la el un cuvânt de folos, un sfat înțelept și un braț oricând gata să-i ajute să-și poarte povara sărăciei lor.

Deci, cu voia lui Dumnezeu, s-a descoperit Sfântului, mai dinainte, ziua morții sale și atunci Cuviosul și-a scris toată viața, păstrând scrisoarea la sânul său. Iar în același timp s-a făcut glas din cer în biserica Sfinților Apostoli din Roma, pe când slujea acolo Sfântul arhiepiscop Inocențiu (401-417), de față fiind și împăratul Honoriu, zicând să caute pe ,,Omul lui Dumnezeu” care a răposat, ca să fie rugător pentru cetate.

Și a doua oară s-a auzit glas arătând că în casa lui Eufimian se află acela. Deci au mers acolo și, văzând pe Sfântul, care tocmai murise, au aflat în sânul lui scrisoarea, unde era înfățișată viața lui. Și s-au minunat părinții și soția lui, dar și toată cetatea, aflând viața înaltă și ascunsă a ,,Omului lui Dumnezeu” și văzând cât de multe căi de sfințenie are Dumnezeu în lume, pentru cei care ascultă de chemările Duhului Său.

Sfântul Alexie a răposat în anul 411, fiind îngropat cu cinste la Roma. Capul său se află acum în Mănăstirea Lavra din Peloponez (Grecia), iar părți din moaștele sale se găsesc și în alte sfinte locașuri din Muntele Athos și din alte locuri ale lumii creștine.

Biserica Greco Catolica – Sf. cuv. Alexie Omul lui Dumnezeu

Biserica Romano Catolica – Sf. Patriciu, episcop (c.385-461)

Patriciu (Patrick) (n. cca. 385, d. 461), episcop irlandez, sfânt patron al Irlandei și Islandei, sărbătorit în Biserica Catolică la 17 martie.

Mai este cunoscut și sub numele de Apostolul Irlandei.

S-a născut în Britania, în jurul anului 385.

La 16 ani a fost prins de pirați și vândut rob în Irlanda, unde a fost trimis să pască oile. Recâștigându-și libertatea după 6 ani, s-a întors în Britania.

A intrat în rândul clericilor, iar în 432 s-a întors în Irlanda, devenind marele apostol al acestei țări.

Sfințit episcop al Irlandei, a evanghelizat cu râvnă poporul din acea insulă, i-a convertit pe mulți la credința creștină și a organizat Biserica locală, în ciuda unor mari dificultăți.

În jurul anului 444 a întemeiat episcopia Armagh, în apropiere de Belfast.

A murit lângă orașul Down în anul 461, în Irlanda de Nord.

Este sfântul patron al Irlandei și Islandei.

About The Author

admin

See author's posts