15 martie 1848 – Revolutia Maghiara

Pe 15 martie 1848 la Budapesta se declanseaza revolutia maghiara impotriva dominatiei habsburgice. Poetul național, Sándor Petőfi, a citit mulțimii adunate în fața Muzeului Național o listă cu cele 12 puncte importante pentru independență.

Au urmat evenimente sângeroase în Pesta și Buda (demonstrații în masă care l-au forțat pe guvernatorul imperial să accepte toate cele cele 12 puncte ale actului revoluției), urmate de diverse răscoale în țară, care au permis reformiștilor maghiari să formeze noul guvern condus de primul ministru Lajos Batthyány.

Acesta a adoptat o serie de reforme, cunoscute sub numele de Legile din Aprilie, care au creat un sistem politic democratic în Ungaria. Din cauza revoluției din Viena, austriecii au trebuit sa accepte la început guvernul maghiar, dar după ce revoluția austriacă a fost înfrântă și Franz Joseph I l-a înlocuit pe tronul Austriei pe unchiul său Ferdinand I al Austriei, care era handicapat mintal, nu au mai recunoscut guvernul revolutionar maghiar.

Ruptura finală între Viena și Pesta a avut loc atunci când mareșalului Lamberg i-a fost dat controlul întregii armate a Ungariei. Câteva zile mai târziu Lamberg a fost atacat și ucis la sosirea în Pesta de către o mulțime revoluționară, la care, drept răspuns, Curtea Imperială a ordonat dizolvarea guvernului maghiar, ca incapabil să păstreze ordinea publică.

Acesta a fost punctul de ruptură și începutul războiului între revoluționarii din Ungaria și trupele imperiale austriece, la comanda cărora a fost numit feldmareșalul croat Josip Jelačić (în locul generalului Franz Lamberg, care fusese asasinat).

Josip Jelačić a fost ban al Croației și general al Imperiului Austriac, adversar al Revoluției de la 1848. Alături de generalul Alfred Candidus Ferdinand zu Windisch-Graetz a pus capăt revoluției la Viena. În Croația este considerat erou național, iar piața centrală din Zagreb îi poartă numele. Este de asemenea reprezentat pe bancnota de 20 de kune. A fost decorat cu Ordinul Maria Terezia în grad de comandor.

La 29 mai 1848, la Cluj, Dieta Transilvaniei (formata din 116 de maghiari, 114 secui 114 și 35 sași), a ratificat unirea cu Ungaria. Românii și germanii nu au fost de acord cu aceasta decizie. La 10 iunie 1848, ziarul Wiener Zeitung scria: ”În orice caz, unirea Transilvaniei, nu este valabila, iar întreaga lume trebuie să recunoasca justețea protestului poporului român.”

La 25 februarie 1849 reprezentanții populației românești au trimis la Viena imparatului austriac Memorandumul națiunii române din Marele Principat al Transilvaniei, Banatului, din teritoriile învecinate în Ungaria și Bucovina, cerand unirea Bucovinei, Transilvaniei și Banatului sub aceeasi guvernare (…) unirea tuturor românilor din statul austriac într-o singură națiune independenta sub conducerea Austriei.

Datorită succesului revoluției maghiare, imparatul Franz Joseph a trebuit să ceară ajutor de la “jandarmul Europei”, țarul Nicolae I al Rusiei, in martie 1849. Rusii au trecut de Sud trecătorile montane carpatice (de-a lungul frontierei de Transilvania și Țara Românească). La 18 iulie, trupele imperiale austriece au capturat Buda și Pesta. Trupele Rusiei au inregistrat la randul lor succese în est, astfel ca situația revolutionarilor maghiari a devenit din ce în ce mai disperată.

Generalul revolutionar de origine poloneza Josef Bem a fost înfrânt pe 31 iulie 1849 în bătălia de la Albești, lângă Sighișoara. Chemat de Lajos Kossuth să se retragă în Ungaria, acesta a luat parte pe 9 august 1849, la bătălia de la sud de Timișoara, unde trupele revoluționare maghiare au fost înfrânte de aliații austrieci și ruși.

La 13 august, după mai multe infrangeri amare, revolutia maghiara a fost infranta, iar armata revoluționară a capitulat la Șiria. Generalul Józef Bem a fugit în Imperiul Otoman, unde s-a convertit la islam și a devenit înalt funcționar sub numele de Amurat Pașa.

Comandanții trupelor revoluționare, cu excepția lui Bem, au fost judecați pentru înaltă trădare, 13 generali revolutionari fiind executati la Arad. Prim-ministrul Batthyány a fost executat în aceeași zi la Pesta. Practic, evenimentele revoluționare și războiul revoluționar din anii 1848-49, au reprezintat unul din cele mai importante conflicte militare din istoria maghiară.

Mulți dintre liderii și participanții la revolutie, incluzându-i pe Lajos Kossuth, István Széchenyi, Sándor Petőfi, József Bem, fac parte din randul celor mai respectate personalități ale Istoriei Ungariei, iar aniversarea izbucnirii revoluției, 15 martie, este una din cele trei sărbători naționale maghiare.