Sa vorbim corect: voiam sau vroiam

Folosirea frecventă a verbului „a vrea” din limba română în locul sinonimului său mai vechi „a voi” a dus la producerea unei greșeli foarte întâlnite astăzi atât în comunicarea scrisă, cât și în cea orală.

Este vorba despre apariția și utilizarea unei forme hibride – „vroiam” – pentru modul indicativ, timpul imperfect, formă apărută ca urmare a unui proces de „contaminație, „adică de” încrucișare lexicală „dintre cele două variante corecte de imperfect ale verbelor discutate: „vream” + „voiam” (Nedelcu 2011: 170). Prima („vream”) este resimțită de către vorbitori drept incorectă sau greu de pronunțat, deși este înregistrată în DOOM2 (2005), iar a doua („voiam”) este considerată învechită sau regională (deși apare, de asemenea, în DOOM 2 (2005)). Prin urmare, vorbitorul construiește o altă formă – „vroiam” –, care nu este nici corectă și nici înregistrată de DOOM2, întrucât nu există verbul „a vroi”. Forma corectă pentru indicativ imperfect este „voiam”:
„Voiam să spun și eu același lucru”, nu „Vroiam să spun și eu același lucru”.