19 ianuarie 1889 – Statul român devine proprietarul tuturor căilor ferate de pe teritoriul României

Pe 19 ianuarie 1889, lungimea totală a căilor ferate construite pe teritoriul României era de 1.377 km. În prezent, rețeaua feroviară din România are o lungime de aprozimativ 10.000 km.

Din anul 1880, funcționa compania națională de transport feroviar a României, Căile Ferate Române (CFR). Prima cale ferată de pe teritoriul actual al României a fost deschisă în 1854. Este vorba despre calea ferată Oravița-Baziaș din Banat, deschisă în 1854 pentru traficul de marfă. Acum, funcțională mai este doar porțiunea Oravița-Anina.

Căile Ferate Române au devenit de stat la 21 de ani de la inaugurarea Gării de Nord din București

Apoi a fost construită și prima cale ferată pentru traficul de călători, pe traseul Szeged-Timișoara. Astfel, în 1857, Timișoara a fost conectată la rețeaua feroviară. Pe 10 septembrie 1868 a fost finalizată Gara București Nord.

Caile Ferate din Romania au o lungă istorie. De-a lungul acesteia, calea ferată a fost un motor al progresului tehnic si uneori, chiar economic al societații. De asemenea, a fost un factor de stabilitate care, în mare masură, nu a putut fi influențat de curentele politice.

Prima cale ferată construită pe teritoriul Romaniei: “Linia cărbunarilor” – Oravita – Bazias

Directorul districtului minier din munții Banatului, Gustav Granzsteim, prin memoriul sau adresat Baronului Kubek – seful Administrației Averilor Imperiale de la Viena – in anul 1845, atragea atenția asupra importanței economice a extragerii carbunelui din zona Aninei. Aceasta era o importanta sursa de alimentare cu carbune, la Bazias, a liniilor de navigare pe Dunare.
Intre anii 1845-1846 statul austriac pune stapinire pe toate minele particulare de carbune din Muntii Aninei.
La 31 octombrie 1846 Cancelaria de la Viena aproba planul de construire a unei cai ferate cu tractiune cabalina, care sa transporte carbunele de la Anina la Oravita, ca si constructia fara intarziere a unei cai ferate normale de la Oravita pana in portul Bazias de la Dunare.
La 20 august 1854 s-a inaugurat linia Oravita-Bazias, in lungime de 62,5 km, numai pentru transportul carbunelui, aceasta fiind prima cale ferata construita pe teritoriul de astazi al Romaniei.
Preluata la 12 ianuarie 1855 de catre “Societatea Cezaro-Craiasca Privilegiata a Cailor Ferate Austriece” (St.E.G.), dupa unele imbunatatiri, la 1 noiembrie 1856 a fost deschisa si pentru transportul calatorilor.
Prima linie din lume construita pentru transportul marfurilor a fost in Anglia, “linia carbunelui”: Stokton-Darlington (1825), pentru ca in Romania, prima cale ferata pentru transportul marfurilor sa fie tot o “linie a carbunelui”: Oravita-Bazias.

Perioada concesiunilor straine
1864-1880 In Principatele Romane constructia de drumuri de fier a inceput prin cateva linii construite de concesiuni straine: Barkley, Strousberg si Offenheim.
Concesiunea Barkley. La 1 septembrie 1865, sub Domnitorul Alexandru Ioan Cuza, Guvernul Roman da in constructie companiei engleze John Trevor-Barkley, linia Bucuresti-Giurgiu, linie care a fost terminata la 26 august 1869. Atunci regele Carol I a putut pleca cu primul tren romanesc de la Bucuresti la Giurgiu si de acolo, cu vaporul, mai departe la Viena.
Dupa inaugurarea oficiala, linia a fost data in exploatare pentru transportul de calatori la 19 octombrie 1869, sub directia francezului Dubois.Concesiunea Strousberg. In septembrie 1866 Parlamentul Roman voteaza legea pentru concesia constructiei liniei Varciorova – Bucuresti – Buzau – Braila – Galati – Tecuci – Roman si Tecuci – Barlad, in lungime totala de 915 km, unui consortiu german in frunte cu doctorul Strousberg. Concesiunea era data pentru o perioada de 90 de ani, pretul constructiei fiind de 270.000 franci aur/km. Statul Roman garanta 7,5% din capitalul investit, drept dobanda si amortisment.
Pentru obtinerea capitalului necesar constructiei, consortiul era autorizat sa emita obligatiuni a caror dobanda era platita pe timpul constructiei de catre consortiu, iar dupa terminarea lucrarilor si darea liniilor in exploatare, de catre Statul Roman, din venitul obtinut prin exploatarea caii ferate. La 10 septembrie 1868 se pune piatra fundamentala a Garii de Nord din Bucuresti, iar la 27 decembrie 1870 se deschide provizoriu linia Bucuresti – Buzau – Braila – Galati – Tecuci – Roman. In primavara anului 1871 ploile distrug o parte a liniei intrerupand circulatia. Guvernul Roman refuza in consecinta plata cuponului pe ianuarie 1871. Compania Strousberg neindeplinindu-si obligatiunile a fost inlocuita prin “Noua Societate a Actionarilor CFR”.
La 13 septembrie 1872 se deschidea oficial linia Pitesti – Bucuresti – Buzau – Galati – Tecuci – Roman, iar la 9 mai 1878, linia Pitesti-Varciorova.
In decembrie 1879 si ianuarie 1880 Parlamentul, sub presiunea Germaniei, care conditiona de aceasta recunoasterea independentei noastre, voteaza rascumpararea liniilor construite si administrate de consortiul Strousberg si apoi de “Noua Societate a Actionarilor CFR”, si asfel ia fiinta la 1 aprilie 1880 prima directie a CFR, constituita din domnii Kalinderu, Statescu si Falcoianu.
Concesiunea Offenheim
La 24 mai 1868 si in conditii aproape similare cu concesiunea Strousberg, Statul Roman incheie cu consortiul Offenheim o conventie pentru constructia liniilor Roman-Itcani; Pascani-Iasi si Veresti-Botosani, in lungime totala de 224 km.
In decembrie 1869 se da in circulatie linia Roman-Itcani; in iunie 1870 linia Pascani-Iasi si in noiembrie 1871 linia Veresti-Botosani.
Exploatarea liniilor se face insa in conditii foarte proaste, statul trebuind in mod continuu sa plateasca anuitatea (amortismentul si dobanda cumulate in baza unui credit si care se platesc anual) pana cand, la 18 decembrie 1888 este nevoit sa sechestreze liniile, iar in ianuarie 1889 sa le rascumpere, obligandu-se la plata unei anuitati de 3.865.173 lei aur.
Între timp, in urma razboiului de independenta din 1877, Dobrogea redevenind teritoriu romanesc, Statul Roman rascumpara in 1882 si linia Cernavodă- Constanța, construită sub Imperiul Otoman in 1860 de catre aceeasi companie Barkley, care construise și linia Giurgiu-Bucuresti și care o exploata.
Astfel Statul Roman devine proprietarul tuturor liniilor de cale ferata de pe teritoriul sau, in lungime totala de 1377 km, pe care le va exploata in regie, cu personalul si controlul sau.

About The Author