La 17 noiembrie 1869 a fost inaugurat Canalul Suez care leaga Marea Mediterană de Marea Roşie. Ceremonia de inaugurare a fost fastuoasă, la ea luînd parte înalţi demnitari, iar invitata specială a fost împărăteasa Eugénie, soţia împăratului Franţei Napoleon al III-lea. Construcţia canalului, care are acum lungimea de 162 de kilometri, lăţimea de 70-125 de metri şi adîncimea de 8 metri, a durat 10 ani.
Ideea deschiderii canalului în istmul cu acelaşi nume a fost avansată de către Ferdinand de Lesseps, consulul francez din Cairo, care a încheiat un document în acest sens cu guvernatorul otoman al Egiptului. O echipa de ingineri a început să realizeze proiectul, iar în 1856 a fost înfiinţată o companie care a primit dreptul să exploateze canalul vreme de 99 de ani după deschiderea lui.
În aprilie 1859 a început şi construcţia, dar din cauza uneltelor rudimentare a avansat foarte încet. Impasul a fost depăşit abia după ce au fost aduse instalaţii moderne din Europa. Cu toate acestea lucrarea nu a putut fi predată la timp, o epidemie de holeră izbucnită în zonă a dat peste cap planurile iniţiale. Inaugurarea canalului s-a făcut cu o întîrziere de patru ani, în primul an de exploatare 500 de nave traversînd Suezul.
În 1876 s-au efectuat lucrări de modernizare pentru lărgirea lui, iar din 1887 prin calea de navigaţie s-a putut circula şi noaptea. Marea Britanie a preluat pachetul majoritar de actiuni al companei care exploata Canalul Suez în 1875, iar sapte ani mai tîrziu englezii au invadat şi ocupat Egiptul. Deşi statul arab a obtinut independenţa în 1936,
Canalul Suez a rămas în exploatarea britanicilor pînă în 1956 cînd compania de administrare a acestuia a fost naţionalizată de guvernul egiptean. Un an mai tîrziu, calea de navigaţie a fost blocată în urma conflictului militar cu Israelul, a fost redeschisă, pentru ca peste alţi zece ani să fie din nou închisă. Canalul Suez a fost din nou deschis în 1975, cînd a fost iniţiat şi un nou plan de extindere.
