Capitularea necondiționata a Germaniei in fata Aliaților, din noaptea de 8/9 mai 1945, nu a insemnat, totodata, și incetarea ostilitaților pe fronturile Europei. Deși stațiile de radio din întreaga lume anunțau neincetat victoria Aliaților, iar clopotele bisericilor europene cântau prin glasurile lor de bronz, revenirea multașteptatei păci, fanaticii naziști, constituiți în numeroase puncte de rezistența din centrul Europei, se încapațânau să lupte pentru o cauză deja pierduta.
Capitularea Germaniei gasește o parte dintre marile unitați ale armatei române in plină desfășurare a Operațiunii „Praga”, ultima operațiune ofensivă de pe frontul sovieto-german, pe teatrul de acțiuni militare central și sud-estic din Europa.
La aceasta ultima si importanta operatie ofensiva a celui de-al Doilea Razboi Mondial, trupele românesti au luptat alaturi de trupele armatei sovietice, devenita aliata cu aproape noua luni in urma.
In urma refuzului gruplui de forte german de a depune armele, Comandamentul Suprem Sovietic a hotarât sa continue actiunile militare incepute la 6 mai in cadrul operatiei ofensive strategice
„Praga”. In cadrul acestei mari operatii, armatele 1 si 4 române au executat urmarirea fortelor hitleriste. Gruparea germana de rezistenta, care continua sa lupte in zone muntoase din Cehoslovacia si Austria, dispunea de peste un milion de militari având in dotare 9700 guri de foc, 2200 tancuri si 1000 de avioane de toate tipurile. Acest puternic bastion de rezistenta purta numele „Grupul de armate german – Centru –” si era comandat de feldmaresalul Ferdinand Schoerner, fanatic nazist, care a ordonat depunerea armelor doar in ziua de 12 mai 1945, la patru zile dupa capitularea neconditionata a Germaniei.
Pentru nimicirea acestei ultime rezistente hitleriste de pe continentul nostru s-a preconizat executarea a doua lovituri pe flancurile ei, astfel: cu Frontul 1 ucrainean si Armata 2 poloneza din directia Dresda, Frontul 2 ucrainean si armatele 1 si 4 române din directia Brno, iar Frontul 4 ucrainean si Corpul cehoslovac urmau sa atace „de front” gruparea de rezistenta germana. Obiectivul principal il reprezenta eliberarea orasului Praga, capitala Cehoslovaciei. Ofensiva declansata in ziua de 6 mai a coincis cu inceputul insurectiei populare din acest important oras european.
La 7 mai 1945, cele doua armate române se aflau la vest de râul Morava. Armata 1 avea Corpul 7 armata (diviziile 2, 19 infanterie si divizia 9 cavalerie) in dispozitiv de lupta ofensiv, la aproximativ 8 km nord-vest de Brno, iar Corpul 4 armata (diviziile 2,3 munte si 10 infanterie) in esalonul doi, in orasul Brno si in imprejurimile acestuia.
La sfârsitul lunii aprilie sosise din tara si Divizia 1 de garda, concentrata, dupa debarcare, in zona sud-est Brno. Si aceasta noua mare unitate sosita pe front va lua parte la „operatiunea Praga”.
Armata 4 româna, dupa incheierea luptelor din zona Prostĕjov, duse in cooperare cu Corpul cehoslovac, se gasea cu Corpul 2 armata pe un aliniament situat la 10-12 km nord-vest de Kojetin, in timp ce Corpul 6 armata era in curs de regrupare in vederea trecerii in esalonul doi al armatei.
Diviziile 6 infanterie si 8 cavalerie actionau in fâsia Corpului 51 armata sovietic, aflat intre cele doua armate române.
Ofensiva Armatei 4 române a inceput in dimineata zilei de 8 mai 1945.
Fiecare divizie din primul esalon si-a constituit câte un detasament de urmarire format din doua- trei companii de infanterie, imbarcate pe masini luate de la unitatile de artilerie sau de la formatiunile logistice, din baterii de artilerie grea moto si subunitati de pionieri, de asemenea imbarcate pe masini.
In zilele urmatoare, Armata 4 a continuat urmarirea inamicului de-a lungul comunicatiilor care duc spre Praga.
Armata 1 a trecut la ofensiva in ziua de 9 mai, deci chiar in ziua capitularii Germaniei. Corpul 7 armata din esalonul intâi a atins in prima zi de lupta un aliniament situat la circa 8-10 km nord vest de Brno.
Rezistente mai inversunate a intâlnit detasamentul mobil al Diviziei 21 infanterie in ziua de 9 mai in zona Plumlov. Dupa o lupta scurta, inamicul a fost nevoit sa se retraga lasând in mâinile ostasilor nostri numerosi prizonieri si o mare cantitate de materiale de razboi.
In ziua de 10 mai, marile unitati române au continuat urmarirea inamicului si au inaintat peste 40 km. Detasamentul mobil al aceleiasi Divizii 21 infanterie a ajuns din urma unitati ale grupului german de rezistenta in zona Boskovice. Intrucât trupele inamice au refuzat sa se predea, detasamentul mobil român a angajat lupta si, desi inamicul era mult superior numericeste, unitatile sale au fost practic nimicite.
Zdrobind impotrivirea ariergarzilor germane, trupele române au inaintat intr-un ritm alert parcurgând 30-35 km pe zi. In 12 mai 1945, ultima zi de razboi, trupele române au ajuns pe un aliniament situat la aproximativ 80 km sud-est de Praga, unde a primit ordin sa se regrupeze. Aceasta actiune de nimicire a gruparii inamice incercuite in partea de vest a Cehoslovaciei a fost finalizata .
In zonele de concentrare si refacere, cele doua armate române au ramas pâna in prima jumatate a lunii iunie 1945, când au inceput marsul de intoarcere in patrie.
Astfel, armata româna isi incheie dupa 260 de zile de lupta participarea la razboiul antihitlerist. In cele noua luni, efectivele militare angajate de România in aceasta campanie s-au ridicat la aproape
540.00 de combatanti. Trupele române au strabatut in mars peste 1.000 km, au traversat 17 masive muntoase si au fortat 12 cursuri mari de apa, eliberând 3.831 de localitati, dintre care 53 de orase. Ostasii români au provocat inamicului pierderi care s-au cifrat la 117.798 de prizonieri si 18.731 de morti gasiti pe teren. Toate aceste succese au fost platite cu jertfa a peste 170.000 de eroi români care isi dorm somnul de veci in cimitire raspândite pe teritoriile actuale ale României, Ungariei, Slovaciei, Cehiei si Austriei.
