În septembrie 1789, marele vizir otoman Cenaze Hasan Pașa, promițând răzbunare pentru înfrângerea forțelor otomane la Focșani, a ridicat o armată de peste 100.000 de soldați, constând în cea mai mare parte din ieniceri, pentru a învinge armatele aliate austro-ruse conduse de generalii Aleksandr Suvorov și prințul Josias de Coburg. Planul marelui vizir era de a învinge separat armata austriacă la Focșani și apoi tabăra ruseasca de la Bârlad. După trimiterea trupelor sale într-un marș de noapte istovitor, Hasan Pașa a lansat o ofensivă împotriva celor 18.000 de militari austrieci. Ținând cont de „performanțele” slabe în război ale prințului habsburg Josias de Coburg, în special după Bătălia de la Caransebeș, pașa a fost convins că el ar putea învinge ușor această forță.
În timpul războiului austro-ruso-turc (1787-1792), Țara Românească se afla sub „stăpânirea domnului Necolae Mavroghene, orânduit de împărățiia otomanicească cu mulți ostași turci asupra nemților”, avea „acia bătălie pă vârful munților” și „pă cine găsea, măcar și creștin, îl tăia, îi luoa capul și îl duce la Mavroghene”. Domnul valah răsplătea cu generozitate aceste acte de bravură ostășească, oferind „celanguri dă argint și capoate roșii”, chiar dacă printre victime erau și „dă ai noștri”. În data de 04 septembrie ( 15 septembrie ), trupele de avangardă ale Marelui Vizir a ajuns la râul Buzău. Aflând acest lucru, comandantul corpului austriac, prințul Josias de Coburg a solicitat ajutorul detașamentului Suvorov. La ora 11 a.m., pe 7 septembrie ( 18 septembrie ), comandantul rus a primit un mesaj. Suvorov și forța lui de 7.000 de oșteni au mărșăluit în ajutorul austriecilor, pornind de la tabăra rusească din Bârlad și acoperind cei aproximativ 100 de kilometri în două zile și jumătate în condiții meteorologice nefavorabile, ajungând la tabăra de lângă Focșani înaintea turcilor. Șansele de a se reuni cu forțele austriece într-un timp așa de scurt erau reduse.
Ordinul dat de mine comandanților armatei [Prințul Couburg] este să meargă acolo unde s-a concentrat inamicul, acesta este motivul pentru care generalul Suvorov este în prezent pe drum pentru a-i ajuta, dar pentru a ajunge la acesta [Couburg] la momentul menționat este imposibil.Corespondență: Potemkin cu Ecaterina a II-a a Rusiei
Rușii au plecat din Puțeni și, în ciuda ploii și a drumurilor impracticabile au traversat 25 de kilometri, traversând râul Bârlad la Tecuci, Suvorov intenționa să traverseze râul Siret pe ruta directă de la Tecuci la Focșani, în speranța că austriecii, conform angajamentelor făcute anterior între aliați, vor construi acolo un pod, dar datorită inundației Siretului, podul de pontoane austriac a fost construit la Nicorești, cu 14 kilometri deasupra acelui punct, unde ajunsese corpul de armată rusesc. Această lucru l-a obligat pe Suvorov să urce pe râu spre Nicorești ceea ce a mărit lungimea marșului rusesc cu 30 de kilometri. În ciuda ploilor abundente și a furtunii puternice, trupele au mărșăluit fără odihnă, prin noroiul care ajungea și până la la genunchi în unele locuri. Dar când au ajuns ala punctul de trecere au găsit întreaga zonă înconjurătoare inundată de Siret, și doar o singură unitate de cavalerie a reușit să treacă pe partea opusă a râului; restul trupelor au fost nevoite să se oprească. Rușii s-au adăpostit de furtună iar ofițerului de serviciu Kuris i s-a ordonat să refacă podul, care a fost finalizat după 12 ore, de soldați cu ajutorul a câteva sute de localnici din satele din jur. În dimineața zilei de 9 septembrie, trupele au trecut pe partea dreaptă a Siretului pe un drum foarte prost, au traversat aproximativ 20 de kilometri și s-au așezat pentru noapte lângă râul Putna; iar a doua zi au făcut alți 12 kilometri pentru a se întâlni cu austriecii.
Pe 19 septembrie in timpul unei operațiuni de recunoaștere pe râurile Râmna și Râmnic are loc o prima confruntare cu 2000 de spahii turci. În data de 20 Septembrie austriecii înaintează spre turci, dar realizând raportul de forțe de 6:1 decid să se retragă și să aștepte ajutorul rusesc.
“Nous avons franchi les marais, Votre pont est passé, je me dépêche par Fokczany pour me joindre au Corps de troupes sous les ordres de Votre Altesse avec 6 à 7000 Combattans y compris mes arnautes. Alexadre de Souworow
Am traversat mlaștinile, podul tău este distrus, mă grăbesc prin Focșani să mă alătur Corpului de trupe aflat sub ordinele Înălțimii Voastre, cu 6 până la 7000 de combatanți, inclusiv arnăuții mei. Alexadre de Souworow”
Prima intenție este de a retragerea trupelor către Focșani și organizarea unei fortificații, dar Suvorov a atras atenția asupra problemelor ridicate de retragere: lipsa proviziilor, probabilitatea scăzută de succes a unor forțe înconjurate de inamici de a rezista într-un punct fortificat. Suvorov susține in fața prințului Coburg necesitatea atacului imediat. Pentru Suvorov un pas înapoi echivala cu moartea, toate acțiunile lui Suvorov erau prin natura lor și prin planificare pur ofensive, asta însemnând zdrobirea inamicului pe câmpul de luptă și apoi anihilarea totală a acestuia.
În calitate de comandant-șef al tuturor forțelor ruso-austriece de față, Suvorov a luat comanda armatei aliate. Forțele rusești constau în 9 batalioane de infanterie incomplete, 9 escadroane de carabinieri, 2 regimente de cazaci ‘greci’ și o mie de arnăuți(moldoveni înarmați), totalizând aproximativ 6,5 mii de oameni. Din totalul forțelor rusești aproximativ 3400 erau forțe de cavalerie. Austriecii dispuneau de 10 batalioane de infanterie și 30 de escadrile de cavalerie și două detașamente de arnăuți. (în total aproximativ 18 mii de oameni incluzând arnăuți). Astfel, numărul de trupe combinate ruso-austriece a fost de aproximativ 25 de mii de soldați și ofițeri.
