25 februarie 1925 – Primul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane
Scaunul arhiepiscopal și mitropolitan al Ungro-Vlahiei este ridicat la rangul de scaun patriarhal. Miron Cristea devine, în calitatea sa de primat al României, patriarh al Bisericii Ortodoxe Române.
Patriarhul Miron Cristea s-a născut la 20 iulie 1868, în orașul Toplița, județul Harghita, într-o familie de țărani români ortodocși, primind la botez prenumele Ilie. După mamă, provenea dintr-o familie greco-catolică.
A făcut studii la Gimnaziul săsesc din Bistrița (1879 – 1883), la Gimnaziul grăniceresc din Năsăud (1883 – 1887) și apoi la Institutul Teologic din Sibiu (1887 – 1890).
După absolvirea Institutului Teologic din Sibiu (1890), Ilie Cristea a devenit învățător și, mai apoi. director la Școala confesională românească din Orăștie. După un an, Mitropolia Ardealului i-a acordat o bursă pentru a-și continua studiile superioare la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Budapesta (1891 – 1895), unde a obținut la 15 mai 1895 titlul de doctor în filologie, teza sa de doctorat având subiectul Viața și opera lui Eminescu.
În paralel cu studiile, Ilie Cristea a desfășurat o susținută activitate publicistică, colaborând la ziarele Telegraful Român, Tribuna, Dreptatea și Gazeta Transilvaniei. A fost secretar al Societății studențești „Petru Maior”.
După terminarea studiilor de la Budapesta, Ilie Cristea a revenit la Sibiu, unde a devenit secretar eparhial al Arhiepiscopiei Sibiului (1895 – 1902), având și o activitate publicistică asiduă și meritorie, iar în continuare a fost avansat în funcția consilier mitropolitan la Arhiepiscopia Sibiului (1902 – 1909). În această calitate, s-a distins ca un bun administrator și organizator. Printre altele, s-a îngrijit de proiectul edificării frumoasei catedrale ortodoxe din Sibiu.
Ilie Cristea a devenit și membru al clerului, fiind hirotonit la 30 ianuarie 1900 ca diacon și apoi ridicat la rangul de arhidiacon la 8 septembrie 1901. Este uns în monahism la 23 iunie 1902 la Mănăstirea Hodoș-Bodrog, de lângă Arad, când a primit numele de monah Miron, iar la 13 aprilie 1903 a fost hirotonit ieromonah. La 1 iunie 1908 a fost ridicat la rangul de protosinghel.
La 21 noiembrie 1909 Miron Cristea a fost ales ca episcop ortodox al Caransebeșului. A fost hirotonit arhiereu și instalat în scaunul episcopal la 3 mai 1910. În această calitate s-a remarcat prin activitatea sa de sprijinire a emancipării românilor din Austro-Ungaria. Astfel, printre altele, a apărat energic școlile confesionale ortodoxe românești din Banat de încercările guvernului ungar de la Budapesta de a le desființa.
La sfârșitul primului război mondial, Miron Cristea a participat, în calitate de episcop ortodox al Caransebeșului, alături de episcopul unit Iuliu Hossu, la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918, dând actului Marii Uniri binecuvântarea Bisericii creștine. Un gest memorabil s-a întâmplat atunci: în fața Marii Adunări de la Alba Iulia, episcopul greco-catolic Iuliu Hossu s-a îmbrățișat cu episcopul ortodox Miron Cristea, spunând următoarea frază memorabilă: „Precum ne vedeți azi îmbrățișați frățește, așa să rămână îmbrățișați pe veci toți frații români!”
În 1919, murind Conon Arămescu-Donici, scaunul de mitropolit primat al Bisericii Ortodoxe din România întregită a rămas vacant. Marele Colegiu Electoral s-a întrunit și l-a ales pe Miron Cristea ca mitropolit primat, la 18 decembrie 1919. Printre motivele alegerii sale a fost și recunoașterea meritelor lui la realizarea Marii Uniri din 1918. Investitura și înscăunarea au avut loc a doua zi, pe 19 decembrie 1919.
În calitate de mitropolit primat al Bisericii Ortodoxe din România Mare, Miron Cristea a definitivat unificarea eclezială prin întocmirea rânduielilor și așezămintelor fundamentale ale Bisericii românești unificate. Dintre inițiativele în acest sens se pot cita:
- unificarea bisericească a tuturor românilor ortodocși în baza principiilor „Statutului Șagunian”, care a dat laicilor un rol sporit în administrarea chestiunilor bisericești;
- înființarea „Institutului Biblic”, care continuă să activeze și astăzi, având propria sa editură și tipografie;
- înființarea unor noi eparhii, între care „Episcopia Armatei” (cu sediul la Alba Iulia), precum și în Basarabia (la Bălți și Ismail);
- reînființarea vechilor eparhii de la Tomis (Constanța), Oradea Mare și Cluj.
About The Author
